Am bagat calimara in priza. Cerneala se scurge pe podea in flacari purpurii ce se arunca din vasul de sticla. Foile zboara in vant. Penele de pe penita se revolta intr-un dans tribal al negarii – “Nu astazi!”.
Dar ma arunc inspre lemnul mesei, imi zdrelesc pielea de birou si incep sa scriu. Sa scriu ce? Cuvintele sangereaza din minte, iar imaginatia nu imi mai canta, ci isi alina amintirile, intinzandu-le pe o craca a disperarii. Lenea se lasa peste toate ca niste fulgi de omat ce se topesc repede la contactul cu suprafata. Mirosul de cafea veche ma imbie doar la a termina.
A termina ce? Ceva ce nici macar n-am inceput… Oare cum de imi vin in minte tot felul de scenarii, iar dupa.. dupa se pierde tot in van. Dar nu conteaza, eu m-am dus. Calimara mea a facut probabil un scurt circuit, arde fericita, iar eu nu ma pot decat ruga sa invie asemenea pasarii Phoenix, din propria-i cenusa.
imi place! 00:00
)
abia acum am apucat sa citesc articolul. mi se pare, sau chiar ti’ai schimbat stilul? anyway, palavragim noi in zielle ce urmeaza:))[vacantaaa,in sfarsit!]
Apropo de asta… sa zicem ca da.
Remarcand ca numele blog-ului meu se numeste “Delirul” ma gandesc chiar sa transform in ceva supra-realist (cu siguranta nu imi va iesi Dali style… buuut…).
Cu alte cuvinte gata cu povesti realiste de adormit adultii, ma gandesc sa-mi storc subconstientul sau sa imi creez ceva ce depaseste realul – … spre exemplu o lume fantastica in care ma resimt in vis (cum ar fi azi in ora de bio) sau etc…
E greu de explicat
(profit de comentariul tau pt lamuriri)
Am abandonat putin stilul Noir pentru ca vorba ta a venit vacantaaa (3 de a obligatoriu) si odata cu asta o doza impresionanta de optimism, astfel incat orice corelare cu Black Sabbath si Ozzy Osbourne ar fi imposibila din vreme ce eu de-abia astept sa scriu despre alte lucruri pe blog. Plus ca as plictisi cititorii – dragii de ei.
Un singur sfat daca e permis… nu incerca sa dai un anume stil scrierilor tale, pur si simplu scrie asa cum iti vine… pentru ca acela e stilul tau… si atunci va iesi cel mai bine.
Intr-adevar, insa atunci cand te inspiri din altii (d’alde Dali) si cand ai niste idei care iti dezvolta stilul e mult mai bine pentru scrierile tale…
Si nu numai Dali…
Spre exemplu daca vreau sa scriu ceva ce are o legatura cu realul, care are o tangenta cu viata de zi cu zi atunci o privesc prin prisma unor oameni aflati la muchia lor… (on the razor’s edge). De-aici am o mare influenta naturalista (gen Zola).
Concluzia? Real sau pur fantastic am inspiratii bune si imi dezvolta stilul si calitatea scrisului.
(sper ca n-am facut vreo gafa sau sper ca n-am sunat prea a paun umflat in pene).
Stai linistit… tu stii mai bine… oricum nu sunt critic literar… ti-am spus doar parerea mea… mi se pare mai OK sa fii un tu insuti mediocru… decat un discipol extraordinar… dar dupa cum am zis e doar parerea mea.